Renunțarea la moștenire și cota soțului supraviețuitor

Renunțarea la moștenire se face doar în formă autentică, la orice notar public sau, dacă ești în străinătate, la o misiune diplomatică ori un oficiu consular românesc, potrivit Codul civil, art. 1.120. Soțul supraviețuitor moștenește o cotă care depinde de rudele cu care vine în concurs: de la un sfert, alături de copii, până la trei sferturi, dacă rămân doar rude mai îndepărtate (art. 972).

Acest ghid explică ce prevede legea, cu titlu informativ. Nu este consultanță juridică; pentru situația ta concretă, un avocat îți poate spune cum se aplică.

Cum renunți la o moștenire, potrivit legii

Legea nu presupune că ai renunțat la o moștenire. Potrivit art. 1.120 alin. (1), renunțarea nu se presupune, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 1.112 și art. 1.113 alin. (2). Una dintre aceste excepții e chiar trecerea timpului: art. 1.112 prezumă, până la proba contrară, că a renunțat succesibilul care, deși cunoștea deschiderea moștenirii și calitatea lui de succesibil, nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală — prin acceptare sau prin renunțare expresă — în termenul de un an prevăzut la art. 1.103. Cum funcționează exact această prezumție e tratat pe larg în ghidul Ce se întâmplă dacă nu faci succesiunea; cealaltă excepție, de la art. 1.113 alin. (2), nu face obiectul acestui ghid.

Ca să renunți efectiv, ai nevoie de o declarație în formă autentică. Potrivit art. 1.120 alin. (2), declarația de renunțare se face la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, în condițiile și limitele prevăzute de lege. Alin. (3) adaugă un pas suplimentar, pentru informarea terților: declarația se înscrie, pe cheltuiala renunțătorului, în registrul național notarial, ținut în format electronic.

Ce se întâmplă cu datoriile moștenirii dacă renunți

Art. 1.121 alin. (1) prevede că succesibilul care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor. Este formularea exactă a legii pentru întrebarea pe care și-o pun cei mai mulți înainte să renunțe, despre datoriile moștenirii: dacă nu ai fost niciodată moștenitor, nu se aplică regulile care leagă de moștenire pe cel care a fost. Alin. (2) spune ce se întâmplă cu partea celui care renunță: ea profită moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o, dacă ar fi acceptat moștenirea.

Poți reveni asupra renunțării?

Da, dar nu oricând. Potrivit art. 1.123 alin. (1), în tot cursul termenului de opțiune succesorală, renunțătorul poate revoca renunțarea, dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care au vocație la partea care i-ar fi revenit; dispozițiile de la art. 1.120 privind forma se aplică în mod corespunzător și revocării. Alin. (2) precizează efectul: revocarea renunțării valorează acceptare, iar bunurile moștenirii sunt preluate în starea în care se găsesc, sub rezerva drepturilor deja dobândite de terți asupra lor.

Dacă ai renunțat ca să eviți un creditor

Renunțarea nu e o unealtă împotriva creditorilor tăi. Potrivit art. 1.122 alin. (1), creditorii succesibilului care a renunțat la moștenire în frauda lor pot cere instanței revocarea renunțării în ceea ce îi privește, dar numai în termen de 3 luni de la data la care au cunoscut renunțarea. Alin. (2) limitează efectul: admiterea acțiunii produce efectele acceptării moștenirii numai față de creditorul reclamant și în limita creanței lui — nu redeschide moștenirea pentru toți ceilalți.

Cât timp ai ca să contești o renunțare sau o acceptare

Dacă renunțarea sau acceptarea a fost făcută dintr-o eroare sau sub presiune, legea pune un termen pentru a o ataca în instanță. Potrivit art. 1.124, dreptul la acțiunea în anularea acceptării sau renunțării se prescrie în termen de 6 luni. Termenul se calculează, în caz de violență, de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri, din momentul în care titularul dreptului la acțiune a cunoscut cauza de nulitate relativă.

Cât moștenește soțul supraviețuitor

Cota soțului supraviețuitor nu e fixă — depinde de cine mai vine la moștenire alături de el. Art. 972 alin. (1) din Codul civil stabilește patru situații:

Alin. (2) rezolvă situația în care soțul vine în concurs cu moștenitori din clase diferite: cota se stabilește ca și când ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. Alin. (3) acoperă un caz aparte, al căsătoriei putative: dacă, în urma ei, două sau mai multe persoane ajung în situația unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) și (2) se împarte în mod egal între ele.

Un exemplu de calcul, ca aplicare a art. 972 și art. 964, nu ca cifră scrisă direct în lege: defunctul lasă soțul supraviețuitor și doi copii. Soțul primește un sfert din moștenire, potrivit art. 972 alin. (1) lit. a). Rămân trei sferturi pentru cei doi copii, care fac parte din aceeași clasă și au același grad de rudenie; potrivit art. 964 alin. (4), între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea se împarte în mod egal. Fiecare copil primește deci trei optimi (3/8) din moștenire. Cifra de 3/8 nu apare ca atare în lege; rezultă din calculul de mai sus.

Ce înseamnă clasele de moștenitori din art. 964

Codul civil împarte rudele defunctului în patru clase, chemate la moștenire în ordine. Potrivit art. 964 alin. (1):

Articolul nu detaliază, în textul citat aici, cine anume intră în categoria „privilegiați" față de „ordinari" — pentru cota soțului supraviețuitor de la art. 972, ce contează e doar cu care dintre aceste clase vine în concurs. Alin. (2) prevede că, dacă rudele din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moștenire, partea rămasă se atribuie clasei următoare care îndeplinește condițiile pentru a moșteni. Alin. (3) și (4) stabilesc regula din interiorul fiecărei clase: rudele de gradul cel mai apropiat înlătură de la moștenire rudele de grad mai îndepărtat, iar între rude de aceeași clasă și același grad, moștenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel.

Dreptul de abitație și mobilierul casei

Pe lângă cota din moștenire, legea dă soțului supraviețuitor două drepturi suplimentare, legate de locuință și de bunurile din casă.

Dreptul de abitație. Potrivit art. 973 alin. (1), soțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la deschiderea moștenirii, dacă aceasta face parte din bunurile moștenirii. Alin. (2): dreptul e gratuit, inalienabil și insesizabil. Alin. (3): orice moștenitor poate cere fie restrângerea lui, dacă locuința nu-i e necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului abitației, dacă îi pune la dispoziție o altă locuință corespunzătoare. Alin. (4): dreptul se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la deschiderea moștenirii, și încetează chiar mai devreme dacă soțul supraviețuitor se recăsătorește.

Mobilierul și obiectele de uz casnic. Potrivit art. 974, când soțul supraviețuitor nu vine în concurs cu descendenții defunctului, el moștenește, pe lângă cota stabilită la art. 972, și mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților.

Întrebări frecvente

Ultima actualizare: August 2026

ai-aflat oferă informații despre legislația din România, cu trimitere la sursele oficiale. Acest articol nu reprezintă consultanță juridică personalizată.