Divorț la notar sau la instanță: care e diferența și cât costă

Căsătoria se poate desface pe trei căi, în funcție de motivul de divorț stabilit de Codul civil, art. 373: la notar sau la ofițerul de stare civilă, dacă soții sunt de acord și, dacă au copii minori, se înțeleg și asupra lor, sau la instanță, în toate celelalte situații, inclusiv atunci când unul dintre soți nu e de acord. Onorariul minim la notar pornește de la 750 de lei, fără copii minori; taxa la primărie e de 500 de lei, iar taxa judiciară de timbru la instanță e, de regulă, de 200 de lei. Cum arată fiecare cale și de unde vin sumele astea, mai jos.

Acest ghid explică ce prevede legea, cu titlu informativ. Nu este consultanță juridică; pentru situația ta concretă, un notar sau un avocat îți poate spune care variantă se potrivește.

Cele trei căi pe care le prevede Codul civil

Legea numește patru motive pentru care poate avea loc divorțul: acordul soților, motive temeinice care vatămă grav relația dintre ei, o separare în fapt de cel puțin 2 ani cerută de unul dintre soți, sau starea de sănătate a unuia dintre soți care face imposibilă continuarea căsătoriei (Codul civil, art. 373).

Primul motiv, acordul, se poate constata pe două căi în afara instanței: la notar sau la ofițerul de stare civilă, dacă soții nu au copii minori, sau numai la notar, dacă au copii minori și se înțeleg asupra tuturor aspectelor care îi privesc (art. 375). Celelalte trei motive, ca și acordul atunci când unul dintre soți nu vrea să meargă la notar sau la primărie, se judecă la instanță (art. 379 și următoarele).

Tabel comparativ: notar, ofițer de stare civilă, instanță

Divorțul la notar, pas cu pas

Notarul competent e cel din circumscripția judecătoriei unde s-a încheiat căsătoria sau unde a fost ultima locuință comună a soților (Legea nr. 36/1995, art. 15 lit. e); Regulamentul de aplicare, art. 267). După ce înregistrează cererea, notarul acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile (Codul civil, art. 376 alin. (1)). La expirarea lui, soții se prezintă din nou, personal, iar notarul verifică dacă mai stăruie în cerere și dacă acordul lor e liber și neviciat.

Dacă soții stăruie și condițiile sunt îndeplinite, notarul eliberează certificatul de divorț, fără nicio mențiune despre culpă (art. 376 alin. (4)). Dacă nu sunt îndeplinite condițiile, cererea se respinge; împotriva refuzului nu există cale de atac, dar soții se pot adresa instanței (art. 378).

Divorțul la ofițerul de stare civilă, pas cu pas

Procedura seamănă cu cea notarială, dar e mai restrânsă: nu se aplică dacă există copii minori, iar cererea trebuie semnată personal de amândoi soții, fără mandatar (Norme de stare civilă, art. 184 și 186). Termenul de reflecție e tot de 30 de zile calendaristice de la depunere (art. 189). Dacă soții stăruie în cerere la expirarea termenului, ofițerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei și emite certificatul de divorț (art. 192); pe certificat nu se trec motivele divorțului sau culpa soților (art. 194).

Când divorțul se judecă obligatoriu la instanță

Instanța e calea obligatorie ori de câte ori unul dintre soți nu e de acord cu divorțul, precum și pentru celelalte motive de la art. 373: culpa unuia dintre soți în destrămarea căsătoriei sau o separare în fapt de cel puțin 2 ani (Codul civil, art. 379), ori starea de sănătate a unuia dintre soți, care face imposibilă continuarea căsătoriei (art. 381). Instanța rămâne calea obligatorie și când soții sunt de acord să divorțeze, dar nu se înțeleg asupra copiilor minori, caz în care notarul respinge cererea și îi îndrumă spre instanță (art. 376 alin. (5)).

Chiar și când soții sunt de acord, procedura la instanță rămâne disponibilă: regulile Codului de procedură civilă pentru divorțul prin acordul soților la instanță se aplică oricărei cereri de acest fel, cu excepția cazurilor în care soții au ales, în schimb, calea administrativă sau notarială (art. 929). Practic, un acord poate ajunge oricând în fața judecătoriei, de exemplu pentru că soții vor să rezolve în același dosar și partajul sau alte cereri accesorii (art. 919).

Ce spune legea despre costul fiecărei căi

La notar. Legea nr. 36/1995 nu fixează ea însăși suma. Stabilește doar cine o face: Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici propune onorariile minimale, ținând cont de criterii precum timpul, complexitatea și răspunderea implicate de fiecare act (Legea nr. 36/1995, art. 57 alin. (1) lit. d)), iar ministrul justiției le stabilește prin ordin, la propunerea Consiliului (Normele privind tarifele de onorarii minimale pentru notari, art. 1). Ordinul în vigoare stabilește onorariul minim pentru soluționarea cererii de divorț prin acordul soților la 750 de lei, fără copii minori, și la 1.200 de lei, cu copii minori (Normele privind tarifele de onorarii minimale pentru notari, art. 11 alin. (9), anexa nr. 1 pct. 26.1-26.2). Fiind un minim, notarul poate percepe și mai mult, în funcție de complexitatea dosarului.

La primărie. Aici suma e fixată direct în lege: taxa pentru procedura de divorț pe cale administrativă e de 500 de lei, iar consiliul local o poate majora, dar nu cu mai mult de 50% din valoarea de bază (Codul fiscal, art. 486 alin. (4)).

La instanță. Se plătește taxă judiciară de timbru, nu onorariu notarial. Pentru cererea de divorț întemeiată pe acord, culpă sau separare în fapt, taxa e de 200 de lei; dacă temeiul e starea de sănătate, taxa e de 50 de lei. Cererea privind despăgubirile sau prestația compensatorie se timbrează separat, cu 50 de lei (OUG nr. 80/2013, art. 15).

Sumele de mai sus sunt cele stabilite direct prin actele normative citate, în vigoare la data acestui ghid. Onorariile și taxele se pot actualiza prin ordin sau prin hotărâre a consiliului local, așa că verifică-le înainte să depui cererea.

Întrebări frecvente

Ultima actualizare: August 2026

ai-aflat oferă informații despre legislația din România, cu trimitere la sursele oficiale. Acest articol nu reprezintă consultanță juridică personalizată.