Legea dă moștenitorilor un termen de un an de la data decesului pentru a accepta sau a renunța la moștenire (Codul civil, art. 1.103). Dezbaterea se face la notar, pe bază de acte de stare civilă și dovezi ale bunurilor, și se încheie cu certificatul de moștenitor. Dacă succesiunea e finalizată în 2 ani de la deces, nu se datorează impozit. Detaliile, mai jos.
Acest ghid face parte din seria despre moștenire și familie.
Cât timp ai la dispoziție ca să accepți moștenirea?
Potrivit Codul civil, art. 1.103, dreptul de opțiune succesorală — adică dreptul de a accepta moștenirea sau de a renunța la ea — se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii. Deschiderea moștenirii, ca regulă generală, coincide cu data decesului.
Cel chemat la moștenire, fie prin lege, fie prin testament, poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea (art. 1.100). Legea tratează această alegere ca pe un tot unitar: opțiunea succesorală este indivizibilă și nu poate fi condiționată sau afectată de vreun termen suplimentar impus de moștenitor însuși (art. 1.101) — practic, nu poți accepta "sub condiție" doar o parte din moștenire.
Există o excepție care prelungește termenul: dacă succesibilul a cerut întocmirea unui inventar al bunurilor înainte de a-și exercita dreptul de opțiune, termenul de un an nu se împlinește mai devreme de două luni de la data la care i se comunică procesul-verbal de inventariere (art. 1.104).
Ce se întâmplă dacă lași timpul să treacă?
Dacă succesibilii nu se prezintă la notar sau abandonează procedura fără să ceară eliberarea certificatului de moștenitor, iar a trecut deja un an de la deschiderea moștenirii, notarul public poate suspenda dosarul succesoral — cu condiția să existe dovada că măcar unul dintre moștenitori a acceptat moștenirea (Legea 36/1995, art. 107).
Legea leagă explicit cele două praguri: citația trimisă de notar către moștenitori trebuie să precizeze că, dacă succesibilul nu își exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1.103 din Codul civil, va fi prezumat că renunță la moștenire (Legea 36/1995, art. 104). Cu alte cuvinte, tăcerea în termenul de un an nu e neutră — ea este interpretată ca renunțare.
Situația concretă (ce se întâmplă mai departe cu un dosar blocat, cine mai poate cere redeschiderea lui) depinde de circumstanțe; pentru un caz punctual, merită să discuți cu notarul sau cu un avocat.
La cine te duci: notarul sau instanța?
Regula generală este dezbaterea la notar. Procedura succesorală notarială este de competența notarului public din circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul a avut ultimul domiciliu (Legea 36/1995, art. 101). Notarul sesizat trebuie să își verifice el însuși competența teritorială; dacă nu e cel potrivit, se desesizează și îl îndrumă pe solicitant către notarul competent.
Există și situații care ajung la instanța judecătorească. Potrivit Legea 36/1995, art. 107, procedura succesorală notarială se poate suspenda dacă succesibilii își contestă unii altora calitatea sau nu se înțeleg cu privire la compunerea masei succesorale și la întinderea drepturilor care li se cuvin (alin. 1 lit. b), sau dacă moștenitorii ori alte persoane interesate fac dovada că s-au adresat deja instanței pentru stabilirea drepturilor lor (alin. 1 lit. c). În primul caz, notarul stabilește prin încheiere masa succesorală, precizează exact ce se contestă și îndrumă părțile să își rezolve neînțelegerea pe cale judecătorească (art. 107 alin. 2). Practic, dosarul ajunge la instanță fie pentru că moștenitorii aleg direct calea judecătorească, fie pentru că notarul, constatând un dezacord pe care procedura notarială nu îl poate rezolva, îi trimite acolo.
Ce acte îți trebuie la notar?
Procedura pornește cu o cerere de deschidere a procedurii succesorale, care trebuie să menționeze datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele și domiciliul moștenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului — cu valoarea lor — și pasivul succesoral (Legea 36/1995, art. 102). Cererea este înscrisă în registrul succesoral al notarului, după ce a fost înregistrată în evidențele succesorale de la nivelul Camerelor notarilor.
La cererea persoanelor interesate, se poate face și inventarierea bunurilor succesorale — dacă nu există deja o cerere de deschidere a procedurii, cererea de inventariere ține loc și de cerere de deschidere (art. 103).
Practic, în funcție de moștenire, notarul poate cere: certificatul de deces, actele de stare civilă ale moștenitorilor (care dovedesc rudenia sau calitatea de soț supraviețuitor), testamentul — dacă există — și actele de proprietate ale bunurilor din masa succesorală. Lista exactă variază de la un dosar la altul, în funcție de ce se moștenește; pentru lista completă cerută de biroul notarial ales, întreabă direct la notariat. Codul civil și Legea 36/1995 stabilesc procedura și termenele, nu o listă universală de acte.
După ce constată că este legal sesizat, notarul public citează pe toți cei cu vocație la moștenire, iar dacă există testament, și pe legatari și pe executorul testamentar (art. 104).
Cum se încheie procedura — ce este certificatul de moștenitor?
Când în masa succesorală există bunuri, moștenitorii au ajuns la un acord și probele sunt îndestulătoare, notarul public întocmește încheierea finală a procedurii succesorale (Legea 36/1995, art. 111). Aceasta are forța probantă a unui înscris autentic.
Pe baza încheierii finale se redactează certificatul de moștenitor (sau de legatar), cu aceeași dată și cu un număr din registrul de termene succesorale (art. 114). Până la o eventuală anulare prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor — legal sau testamentar — și a dreptului de proprietate al moștenitorilor care au acceptat moștenirea (art. 118). Practic, acest certificat este documentul cu care moștenitorii pot dovedi ulterior, în fața oricărei instituții, ce au moștenit.
Cât costă succesiunea?
Aici legea nu dă o cifră fixă. Onorariul notarial pentru dezbaterea unei succesiuni depinde de valoarea și complexitatea masei succesorale și se stabilește conform grilelor notariale în vigoare, nu printr-o sumă stabilită de Codul civil sau de Legea 36/1995. Cere biroului notarial ales o estimare a costului exact — orice cifră fixă vehiculată în afara acestor grile ar fi neîntemeiată.
Există însă un cost cu bază legală clară de citat, și anume impozitul — tratat separat mai jos, pentru că depinde direct de cât de repede se finalizează dosarul.
De ce contează termenul de 2 ani pentru impozit?
Codul fiscal leagă direct viteza dezbaterii succesiunii de o scutire fiscală. Pentru transmiterea dreptului de proprietate cu titlu de moștenire, nu se datorează impozit dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului. Dacă procedura succesorală nu se finalizează în acest termen, moștenitorii datorează un impozit de 1% din valoarea masei succesorale (Codul fiscal, art. 111 alin. (3)).
| Situație | Ce prevede legea | Temei legal |
|---|---|---|
| Succesiune dezbătută și finalizată în 2 ani de la deces | Nu se datorează impozit pe transmiterea proprietății prin moștenire | Codul fiscal, art. 111 alin. (3) |
| Succesiune nefinalizată în 2 ani de la deces | Moștenitorii datorează impozit de 1% din valoarea masei succesorale | Codul fiscal, art. 111 alin. (3) |
Termenul de 2 ani pentru scutirea de impozit este distinct de termenul de opțiune succesorală de 1 an — primul e un termen de acceptare/renunțare, al doilea e un termen fiscal. Practic, cei care intenționează să evite impozitul au motiv suplimentar să nu lase dosarul să treneze după ce au acceptat moștenirea.
Poți renunța la moștenire?
Da — legea prevede explicit că cel chemat la moștenire poate accepta sau poate renunța la ea (art. 1.100). Renunțarea nu se presupune și trebuie făcută în formă autentică, la orice notar public sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României; pentru informarea terților, declarația se înscrie în registrul național notarial (art. 1.120). Efectul e retroactiv: cel care renunță este considerat că nu a fost niciodată moștenitor, iar partea lui profită moștenitorilor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror parte ar fi diminuat-o dacă ar fi acceptat (art. 1.121).
Dacă cel chemat la moștenire moare fără să fi exercitat dreptul de opțiune, moștenitorii lui exercită acest drept separat, fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabil moștenirii autorului lor (art. 1.105).
Întrebări frecvente
Cât timp am la dispoziție ca să accept sau să renunț la o moștenire?
Un an de la data deschiderii moștenirii (de regulă, data decesului), conform Codul civil, art. 1.103. Termenul se poate prelungi dacă ai cerut inventarierea bunurilor înainte de a-ți exercita opțiunea (art. 1.104).
Ce se întâmplă dacă nu mă prezint la notar în termenul de un an?
Notarul poate suspenda dosarul dacă a trecut un an și moștenitorii legal citați nu s-au prezentat sau au abandonat procedura (Legea 36/1995, art. 107). Tăcerea în termenul de un an este prezumată drept renunțare (art. 104).
Cât costă o succesiune la notar?
Legea nu stabilește o sumă fixă — onorariul depinde de valoarea și complexitatea masei succesorale, conform grilelor notariale. Pentru o estimare, întreabă la biroul notarial ales.
De ce contează dacă succesiunea se finalizează în 2 ani?
Pentru că determină dacă se datorează impozit: fără impozit dacă succesiunea e dezbătută și finalizată în 2 ani de la deces, cu impozit de 1% din valoarea masei succesorale dacă nu (Codul fiscal, art. 111 alin. (3)).
Ce este certificatul de moștenitor și la ce folosește?
Este documentul redactat pe baza încheierii finale a procedurii succesorale (Legea 36/1995, art. 114), care face dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate asupra bunurilor moștenite (art. 118).
Ai o situație ca asta?
Asistentul ai-aflat răspunde la întrebări exact ca aceasta, cu trimitere la articolul de lege aplicabil. Lasă-ne emailul și te anunțăm când revine online.
Anunță-mă la lansareUltima actualizare: Iulie 2026 · Autor: Vlad Tudor
ai-aflat oferă informații despre legislația din România, cu trimitere la sursele oficiale. Acest articol nu reprezintă consultanță juridică personalizată.
Acest ghid explică ce prevede legea, cu titlu informativ. Nu este consultanță juridică; pentru situația ta concretă, un avocat sau notar îți poate spune cum se aplică.