Potrivit art. 120, munca suplimentară este cea prestată peste durata normală săptămânală, iar fără acordul salariatului nu se face, cu excepții de urgență. Se compensează prin ore libere plătite în 90 de zile calendaristice (art. 122); altfel, printr-un spor de cel puțin 75% din salariul de bază (art. 123).
Acest ghid explică ce prevede legea, cu titlu informativ. Nu este consultanță juridică pentru o situație anume; pentru cazul tău concret, un avocat îți poate spune cum se aplică.
Ce înseamnă muncă suplimentară?
Art. 120 alin. (1) o definește așa: „Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.” Durata normală, pentru normă întreagă, este „de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână” (art. 112 alin. (1)).
Ca timp de muncă se socotește „orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și își îndeplinește sarcinile și atribuțiile” (art. 111 alin. (1)). Pentru unele sectoare sau profesii, durata zilnică poate fi stabilită mai mică sau mai mare de 8 ore, prin negociere ori prin acte normative specifice (art. 115 alin. (1)).
Regulile despre orele suplimentare fac parte din informațiile pe care angajatorul ți le comunică înainte de semnarea contractului: art. 17 alin. (3) lit. l) cere informarea privind „condițiile de efectuare și de compensare sau de plată a orelor suplimentare”.
Poate angajatorul să te oblige să faci ore suplimentare?
Regula este acordul tău. Art. 120 alin. (2) prevede: „Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția cazului de forță majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.”
Inițiativa vine de la angajator: „La solicitarea angajatorului salariații pot efectua muncă suplimentară” (art. 121 alin. (1)). Angajatorul cere, salariatul acceptă: acesta e mecanismul din text. Doar în cele două excepții (forța majoră și lucrările urgente legate de accidente) acordul nu e cerut.
Câte ore poți lucra pe săptămână, cu tot cu orele suplimentare?
Art. 114 pune limitele:
- alin. (1): durata maximă „nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare”;
- alin. (2): se poate trece peste 48 de ore într-o săptămână doar dacă media, „calculată pe o perioadă de referință de 4 luni calendaristice”, nu depășește 48 de ore;
- alin. (3): pentru anumite activități sau profesii, contractul colectiv poate negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar de cel mult 6 luni;
- alin. (4): din motive obiective, tehnice sau de organizare, contractele colective pot merge până la cel mult 12 luni;
- alin. (5): la calculul mediei nu intră concediul de odihnă și perioadele de suspendare a contractului.
Peste aceste limite munca suplimentară „este interzisă”, cu aceleași excepții de forță majoră și lucrări urgente (art. 121 alin. (2)). Iar o zi de muncă de 12 ore „va fi urmată de o perioadă de repaus de 24 de ore” (art. 115 alin. (2)).
Cum se compensează: timp liber sau bani?
Codul pune timpul liber pe primul loc. Potrivit art. 122 alin. (1), „munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia”. Alin. (2) adaugă că, în acest caz, salariatul primește „salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru”.
Sporul în bani intervine doar dacă timpul liber nu se poate acorda. Art. 123 alin. (1) prevede: „În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.” Textul trimite la termenul de 90 de zile și pomenește și „luna următoare”, fără să explice mai departe cum se combină cele două repere.
Cât e sporul? Potrivit art. 123 alin. (2), el „se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază”. Contractul poate da mai mult, nu mai puțin.
| Situație | Ce prevede Codul muncii | Articol |
|---|---|---|
| Regula | Ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice | Art. 122 alin. (1) |
| Timpul liber nu se poate acorda în termen | Spor la salariu, corespunzător duratei muncii suplimentare | Art. 123 alin. (1) |
| Cât e sporul | Negociat, cel puțin 75% din salariul de bază | Art. 123 alin. (2) |
| Perioade de reducere a activității | Angajatorul poate da zile libere plătite, cu care se compensează orele suplimentare din următoarele 12 luni | Art. 122 alin. (3) |
| Contract cu timp parțial | Contractul cuprinde interdicția orelor suplimentare, cu excepții de urgență | Art. 105 alin. (1) lit. c) |
| Tineri sub 18 ani | Nu pot presta muncă suplimentară | Art. 124 |
Ce reguli speciale au contractele cu timp parțial și tinerii sub 18 ani?
Pentru contractul cu timp parțial (cu fracțiune de normă), art. 105 alin. (1) lit. c) cere ca acesta să cuprindă „interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora”. Dacă un contract cu timp parțial nu precizează aceste elemente, alin. (2) prevede că „se consideră a fi încheiat pentru normă întreagă”.
Pentru tineri, regula e scurtă: „Tinerii în vârstă de până la 18 ani nu pot presta muncă suplimentară” (art. 124). Durata lor normală este de 6 ore pe zi și 30 de ore pe săptămână (art. 112 alin. (2)), iar mecanismul de 48 de ore și perioadele de referință din art. 114 alin. (1)-(4) nu li se aplică (art. 114 alin. (6)).
Cine ține evidența orelor lucrate?
Angajatorul. Art. 119 alin. (1) îl obligă să țină „evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru” și să o prezinte inspectorilor de muncă ori de câte ori li se cere.
Exemplu practic: o săptămână de 50 de ore
Un exemplu general, nu analiza unui caz anume. Elena lucrează cu normă întreagă, de luni până vineri. În săptămâna 5–9 octombrie 2026, la cererea angajatorului și cu acordul ei, lucrează 10 ore pe zi.
- Total: 5 × 10 = 50 de ore. Peste durata normală de 40 de ore (art. 112 alin. (1)) sunt 10 ore, deci 10 ore de muncă suplimentară (art. 120 alin. (1)). Acordul ei e cerut de art. 120 alin. (2).
- 50 de ore depășesc pragul de 48 dintr-o săptămână. Art. 114 alin. (2) permite asta doar dacă media pe perioada de referință de 4 luni rămâne de cel mult 48 de ore pe săptămână.
- Compensarea prevăzută ca regulă: 10 ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice (art. 122 alin. (1)). Pentru orele din 9 octombrie, 90 de zile calendaristice duc, ca simplu calcul, până pe 7 ianuarie 2027.
- Dacă timpul liber nu se poate acorda, se plătește un spor de cel puțin 75% din salariul de bază, corespunzător celor 10 ore (art. 123). Presupunând, doar pentru calcul, un salariu de bază de 40 de lei pe oră, sporul minim ar fi 10 × 40 × 0,75 = 300 de lei. Cifra de 40 de lei e ipotetică, iar sporul concret e cel din contractul colectiv sau individual (art. 123 alin. (2)).
- Dacă Elena ar avea contract cu timp parțial, contractul ei ar trebui să cuprindă interdicția orelor suplimentare (art. 105 alin. (1) lit. c)). Dacă ar avea sub 18 ani, nu ar putea presta deloc muncă suplimentară (art. 124).
Întrebări frecvente
Pot refuza să fac ore suplimentare?
Art. 120 alin. (2) prevede că munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția forței majore și a lucrărilor urgente pentru prevenirea sau înlăturarea consecințelor unui accident.
În cât timp trebuie compensate orele suplimentare cu timp liber?
În următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea lor, potrivit art. 122 alin. (1).
Cât este sporul minim pentru orele suplimentare?
Cel puțin 75% din salariul de bază, negociat prin contractul colectiv sau individual (art. 123 alin. (2)). Sporul se plătește când compensarea cu timp liber nu este posibilă în termen.
Câte ore suplimentare pot face pe săptămână?
Art. 114 nu stabilește o limită separată pentru orele suplimentare, ci limitează totalul: cel mult 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, sau o medie de 48 de ore pe perioada de referință (art. 114).
Pot face ore suplimentare dacă lucrez part-time?
Contractul cu timp parțial cuprinde interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepții de forță majoră și lucrări urgente (art. 105 alin. (1) lit. c)).
Ultima actualizare: Octombrie 2026
Sursele oficiale
Textele citate mai sus vin din baza noastră de legislație, actualizată zilnic. Poți verifica fiecare act în forma oficială publicată de Ministerul Justiției — linkurile de mai jos duc la forma consolidată în vigoare:
- Codul muncii — articolele 17, 105, 111, 112, 114, 115, 119, 120, 121, 122, 123, 124 — vezi forma oficială pe legislatie.just.ro
ai-aflat oferă informații despre legislația din România, cu trimitere la sursele oficiale. Acest articol nu reprezintă consultanță juridică personalizată.