Gardul dintre vecini: hotarul, cine plătește și când îți trebuie autorizație

Codul civil îi permite oricărui proprietar să își îngrădească terenul (art. 561) și îi obligă pe vecini să contribuie la grănițuire, suportând cheltuielile în mod egal (art. 560). Gardul aflat între două terenuri este prezumat a fi al amândurora (art. 660), cu excepțiile prevăzute de lege.

Acest ghid explică ce prevede legea, cu titlu informativ. Nu este consultanță juridică pentru o situație anume; pentru cazul tău concret, un avocat sau notar îți poate spune cum se aplică.

Ai voie să îți împrejmuiești terenul?

Da. Art. 561 din Codul civil prevede: „Orice proprietar poate să își îngrădească proprietatea, suportând, în condițiile legii, cheltuielile ocazionate.” Dreptul de a pune gard ține de dreptul de proprietate. Felul în care se construiește gardul (dacă îți trebuie autorizație, ce înălțime are, din ce material) ține de regulile de urbanism, despre care e vorba mai jos.

Unde e limita de proprietate? Ce înseamnă grănițuirea

Când nu e clar pe unde trece hotarul, Codul civil are o regulă dedicată. Art. 560 prevede:

„Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.”

Grănițuirea înseamnă două lucruri: stabilirea liniei de hotar și marcarea ei pe teren cu semne. Textul împarte costul în mod egal între vecini.

Dacă vecinii nu se înțeleg, cererea în grănițuire se judecă la judecătorie: art. 94 din Codul de procedură civilă, pct. 1 lit. f), îi dă „cererile privitoare la strămutarea de hotare și cererile în grănițuire”. Art. 560 nu descrie cum se dovedește linia de hotar; asta stabilește instanța, pe baza probelor.

Gardul de pe hotar e al amândurora?

În principiu, da. Art. 660 alin. (1) prevede că „zidul, șanțul, precum și orice altă despărțitură între două fonduri sunt prezumate a fi în proprietatea comună a vecinilor”. Prezumția cade în trei situații enumerate de text: dacă titlul de proprietate arată altceva, dacă există un „semn de necomunitate” sau dacă unul dintre vecini a devenit proprietar exclusiv prin uzucapiune (dobândirea proprietății prin folosință îndelungată, în condițiile legii).

Ce e un semn de necomunitate explică art. 661. Pentru zid: culmea e „dreaptă și perpendiculară spre un fond și înclinată spre celălalt”, iar zidul e prezumat al proprietarului spre care e înclinată coama. Pentru șanț: pământul e aruncat doar pe o parte. Textul adaugă orice alte semne din care reiese că zidul a fost construit doar de unul dintre vecini.

Cine plătește construirea și întreținerea gardului?

Răspunsul diferă după situație. Codul civil le tratează separat:

Două precizări din aceleași articole. Un coproprietar poate refuza să plătească întreținerea dacă renunță la partea lui din despărțitură, dar nu poate face asta dacă are o construcție sprijinită de zidul comun sau trage alt folos din el (art. 663 alin. (2)). Iar înălțimea zidului comun, „în lipsa unor dispoziții legale, a regulilor de urbanism sau a obiceiului locului”, se stabilește de părți, „dar fără a depăși 2 metri, socotindu-se și coama zidului” (art. 662 alin. (2)).

Care dintre aceste reguli se aplică unui gard anume depinde de unde e amplasat și al cui e. Când vecinii nu se înțeleg, cererile referitoare la „zidurile și șanțurile comune” se judecă tot la judecătorie (art. 94 pct. 1 lit. e) C. proc. civ.).

Îți trebuie autorizație pentru gard?

Din 2026, regulile despre autorizarea construcțiilor sunt în Codul amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor (Legea 169/2026). La intrarea lui în vigoare, codul a abrogat Legea 50/1991 (art. 576 alin. (3) lit. b)), așa că sursele care citează încă Legea 50/1991 descriu regimul vechi.

Regula generală e în art. 245 alin. (1): lucrările de construire se fac pe baza autorizației de construire, „în afara situațiilor expres prevăzute de lege”. Alin. (2) adaugă două regimuri mai ușoare: notificarea și lucrările fără nicio formalitate. Pentru garduri (codul le numește „împrejmuiri”), textul spune așa, în afara zonelor construite protejate și a zonelor de protecție a monumentelor istorice:

În zonele protejate, regulile sunt mai stricte: art. 294 alin. (3) lit. f) cere, chiar și pentru reparații la împrejmuiri, notificarea și acordul scris al serviciului deconcentrat pentru patrimoniu cultural. Ce înălțime, material sau aspect e permis într-o zonă anume ține de reglementările urbanistice locale, la care trimite și art. 294.

Îți trebuie acordul vecinului ca să construiești la hotar?

Articolele despre despărțiturile comune (660–666) pornesc de la un gard sau zid aflat chiar între cele două terenuri și nu pomenesc un acord al vecinului pentru ridicarea lui; ele reglementează, în schimb, cine plătește. Cum se împacă asta cu distanța de 60 cm de la art. 612, în cazul unui gard ridicat de un singur proprietar, codul nu spune explicit. Acordul vecinului apare explicit în trei locuri:

• Distanța de 60 cm. Art. 612 din Codul civil cere ca orice construcție să fie la cel puțin 60 cm de linia de hotar, dacă legea sau regulamentul de urbanism nu prevede altfel. Derogarea „se poate face prin acordul părților exprimat printr-un înscris autentic”, adică un act la notar. Detalii în ghidul despre distanța față de vecin.
• Zidul comun. Fereastra sau deschiderea în zidul comun cere „acordul proprietarilor” (art. 614).
• Lucrări care afectează casa vecinului. Art. 261 din noul cod obligă solicitantul autorizației să obțină acordul vecinilor, „exprimat în formă autentică”, atunci când expertiza tehnică arată că lucrările cer măsuri de punere în siguranță a construcțiilor existente. Vecinul poate refuza „în mod justificat”, de exemplu dacă lucrarea e contrară legii sau îi afectează imobilul fără soluții de remediere. Refuzul nejustificat îl constată instanța de contencios administrativ, iar hotărârea ține loc de acord.

Articolele analizate aici nu cer acordul vecinului pentru orice construcție, ci doar în aceste situații.

Exemplu practic

Un exemplu general, nu analiza unui caz anume. Ioana și Radu au terenuri învecinate, despărțite de un gard vechi de sârmă. Ioana crede că gardul a fost mutat cu jumătate de metru spre terenul ei.

1. Hotarul. Dacă se înțeleg să refacă măsurătorile, art. 560 împarte costul în mod egal. Să zicem că măsurarea și semnele costă 2.000 de lei: aritmetic, 1.000 de lei fiecare. Suma e ipotetică; legea fixează doar împărțirea. Dacă nu se înțeleg, cererea în grănițuire merge la judecătorie (art. 94 pct. 1 lit. f) C. proc. civ.).
2. Gardul nou. După stabilirea hotarului, vor să înlocuiască gardul vechi cu unul de plasă pe stâlpi. Terenurile nu sunt într-o zonă protejată. Fiind un gard nou construit prin desființarea celui existent, codul prevede notificarea autorității locale care emite autorizațiile (art. 294 alin. (2) lit. b) pct. (i)), cu respectarea regulamentului local de urbanism.
3. Costul gardului. Dacă gardul e o despărțitură comună, oricare dintre ei îl poate obliga pe celălalt să contribuie la construire (art. 662 alin. (1)), iar reparațiile ulterioare se împart proporțional cu dreptul fiecăruia (art. 663 alin. (1)).
4. Înălțimea. Radu ar vrea un zid de 2,5 m. Pentru zidul comun, dacă nu există alte reguli legale, de urbanism sau obiceiul locului, art. 662 alin. (2) plafonează înălțimea stabilită de părți la 2 m, cu tot cu coamă. Separat, art. 665 alin. (1) îi permite oricărui coproprietar să înalțe zidul comun, suportând singur cheltuielile de înălțare.

Întrebări frecvente

Ultima actualizare: Octombrie 2026

ai-aflat oferă informații despre legislația din România, cu trimitere la sursele oficiale. Acest articol nu reprezintă consultanță juridică personalizată.